Deunazi, am fost interogat de un prieten cu privire la motivele care stau la baza atitudinii mele vizavi de eternele subiecte ce ii au in prim plan pe tatuca Basescu, piticul Boc sau matroana Udrea. Sigur ca omul avea, si el, propriile opinii la adresa celor enumerati mai inainte, doar ca judecatile noastre erau perfect paralele, ele neintersectandu-se, din nefericire, in niciun punct. Fapt care, pana la urma, poate sa gadile anumite orgolii.
La fel ca majoritatea palmasilor ramasi in tara, am simtit si eu, pe propria-mi piele, miracolul guvernarii Guvernului Boc. Unii spun ca sacrificiile la care suntem supusi fac bine acestei tari. Marturisesc ca impartasesc aceasta idee, insa doar pana la un punct. Daca nu ar exista adevaruri de genul Drum de 14 milioane de euro in Rachitele, satul natal al lui Boc, poate ca as cadea si eu in capcana autismului. Din fericire insa, titlurile de acest gen nu se opresc aici, astfel ca am decis sa nu-mi pierd luciditatea, si nici bunul simt. M-a parasit, insa, sentimentul de remuscare. Dupa atatea lovituri, aplicate uneori chiar in anumite zone sensibile, inevitabil, pielea a inceput sa mi se tabaceasca.
In ultima vreme, ni se inoculeaza in minte ideea cum ca Romania s-ar pregati pentru un nou val de criza si, mai mult, ca ar avea capacitatea de a-l depasi. Eu cred, totusi, ca Romania este, in acest moment, mai vulnerabila ca oricand in fata amenintarilor de natura economica. Cu atat mai mult cu cat, la noi, partidele se afla intr-o permanenta campanie electorala, iar de viitoarele alegeri ne desparte mai putin de un an.
Deja a devenit o stereotipie sa ni se spuna ca, indiferent de situatie, Guvernul Boc ne va scoate din orice fel de criza. Am mai trait acest experiment (ce a insemnat un maruntis pentru ei, dar totul pentru palmasi), si anume taierile de pensii si salarii, cresterea TVA si concedierile masive din ultimul an. Este o crima sa uiti ca, astazi, suntem victimele unor erori rezultate din minciunile anului 2008 si, mai ales, 2009, in timp ce toate aceste masuri sunt prezentate ca pe un gest eroic de salvare a unei natiuni facute praf si pulbere de fostii conducatori.
Pentru a constientiza mai bine cat de pregatiti suntem pentru un nou val de criza, ne indreptam atentia spre principalele preocupari ale Guvernului Boc. Prima grija a premierului ar fi, de exemplu, sa vanda ultimele 10 procente din Petrom pentru 600 de milioane de euro. Desigur, cum stim ca se apropie alegerile, intelegem ca Boc are nevoie urgenta de niste bani. Desigur, vanzarea actiunilor Petrom nu este singurul obiectiv al echipei premierului. Se mai pune problema vanzarii unor pachete de actiuni si de la alte companii, cum ar fi Transgaz, Transelectrica, Romgaz etc. Si-atunci, ma uit cu atentie peste rezultatele ultimelor sondaje de opinie, unde PDL se zbate in aceleasi ape cu partidul lui Dan Diaconescu. Concluzia? Creatia politica a lui Traian Basescu este in agonie, deci are nevoie de foarte multi bani pentru a o resuscita. Iar alegerile nu asteapta ambulanta…
Culmea ironiei face ca aceste aspecte sa paleasca pe langa adevaratele realitati cu care ne confruntam. Pana la urma, totul se rezuma la castigarea voturilor celor sacrificati fara nicio remuscare, iar nota de plata pentru toate aceste erori intentionate va veni, fara doar si poate, imediat dupa alegerile din 2012.